Comorile din gunoi – ”Waste Land” de Lucy Walker

Deşi porneşte cu ideea de a face un portret al artistului brazilian Vik Muniz, Waste Land reuşeşte mult mai mult de atât. Departe de a fi un film care militează pentru protecţia mediului, documentarul lui Lucy Walker reuşeşte tocmai asta: să-ţi deschidă ochii şi să-ţi arate că nu tot ce arunci la gunoi este cu adevărat gunoi, în timp ce îl urmăreşte pe Vik lucrând la noul lui proiect foto în cea mai mare groapă de gunoi din lume.

Filmul prezintă câţiva oameni care îşi câştigă traiul scormonind printre gunoaie în căutarea materialelor reciclabile: cum spune şi protagonistul filmului, Jardim Gramacho e locul în care ajunge tot ce e mai rău în Rio, de la resturile din case până la oameni. Dar socoteala din faţa Google Maps nu se potriveşte cu cea din groapa de gunoi: planul lui Vik de a face artă din gunoi devine mult mai personal când îi cunoaşte pe Tiaõ, Isis, Valter, Suelem şi pe colegii lor culegători. Veseli, puternici, mândri că fac o muncă cinstită, ei se deschid şi îşi spun poveştile emoţionante.

„În cel mai rău caz aş fi ajuns şi eu aici, ceea ce nu e chiar aşa de rău, pentru că ei sunt nişte oameni frumoşi!”, spune Vik, care, înainte de a fi cel mai bine vândut artist brazilian, a crescut într-un cartier sărac din Rio. Waste Land e un film extrem de optimist, care, pe muzica lui Moby, impresionează prin frumuseţea unor suflete simple şi ne face să ne gândim de două ori atunci când suntem gata să catalogăm ceva drept gunoi. Fie că e vorba de lucruri sau de oameni.

Recenzie de Andreea Dobre