Vlad Gliga: Proiectul asta cred ca e util pentru ca sta impotriva curentului.

Liceenii din Pitesti, Ploiesti, Drobeta Turnu Severin au avut ocazia sa discute dupa proiectiile filmelor cu Vlad Giliga.

Vlad este  regizor de film, a facut spoturi TV si spoturi pentru internet, testimoniale si filme de prezentare si a lucrat pentru Iasi International Film Festival, Filmstock, Anim’est, One World Romania, Festivalul National de Teatru etc. Acum are  in sfirsit primul scurt-metraj « adevarat » in preproductie si abia astepta sa-i dea primul motor.

Ce te-a atras la proiectul Cinema-edu?

Mi se pare ca orice proiect care isi propune sa readuca lumea in salile de cinema trebuie sprijinit cit de mult se poate, cu atit mai mult cu cit este dedicat celor mai tineri, cu atit mai mult cu cit isi propune sa faca lucrul asta prin promovarea artei cinematografice in adevaratul ei inteles. In contextul sufocarii cu productii dubioase, de calitate indoielnica (si asta spus elegant), cind marketingul si PR-ul inseamna enorm pentru un film, cred ca a-i pune pe liceeni in contact cu filmul de autor, necomercial, este chiar necesar si asta m-a atras cel mai mult. Sa oferim inca o optiune, un alt unghi de vedere. Mai mult, sa ii lasam sa isi exprime opiniile, sa incurajam discutia in contextul unui sistem scolar rigid, in care individualitatea este inabusita si trimisa la colt.

Ce impresie ţi-au lăsat liceeni care au participat la proiecţii?

Un prieten de-al meu, Vlad Gorneanu, vocalul formatiei ZOB spunea ca 90% din populatia Romaniei este imbecila. Eu cred ca 90% din liceeni Romaniei sint imbecilizati. Sau manelizati, cam acelasi lucru. Scoli care ii obliga sa invete pe de rost raspunsuri, in loc sa-i incurajeze sa puna intrebari. Toate canalele de comunicare din jurul lor ii bombardeaza cu prost-gust, intr-o voce uniforma si sincrona. Mi se pare ca e neaparata nevoie sa li se arate ca exista si alte lucruri in afara de inna si de pepe si de becali (litera mica intentionata  ). Trebuie scosi din incremenire si din tendinta asta de a se amesteca intr-o multime mediocra si de a se multumi cu nimic. Trebuie invatati sa vada si sa caute, sa nu se mai multumeasca cu ce li se serveste. Si nu vorbesc doar de film, ci de atitudinea generala. Adica toti am fost neastimparati si obraznici, dar nu ne complaceam intr-o mare de ignoranta. Sau nu chiar in halul asta. Am fost chiar speriat de covirsitoarea majoritate a liceenilor si inca nu am avut timp sa analizez exact de ce. Tot ce stiu e ca mi se pare ca e nevoie de implicare si de discutie, sa ii atragem (nu sa-i obligam) spre alternative la main-streamul asta sufocant. Si imbecilizant.

Ce ţi-a plăcut cel mai mult la discuţiile cu ei?

Din cei care ramineau la discutie, mereu exista un procentaj care raminea neobligat. Si dintre astia, citiva erau sincer preocupati sa inteleaga ce au vazut, sa puna intrebari. Iar in momentul in care aflau si erau incurajati sa contrazica, sa-si spuna parerea, sa discute, parca prindeau treptat curaj si incepeau sa spuna din sufletul lor ce simteau, chiar daca profesoarele mai bagau cite un « shhh »cind se aprindeau. Cred ca asta mi-a placut cel mai mult, cit de mult le place sa-si exprime propriile pareri si cit de tare e sa trebuiasca sa le argumentezi, stiind ca chiar si un raspuns gresit nu te lasa corijent. Cum toti, pina si cei care au scos proiectorul din priza in timpul proiectiei sau care vin cu seminte la cinema, vor sa isi poata spune parerea. Mi-a placut si intuitia lor cind vad un film, semn clar ca tinerii au déjà din oficiu o intelegere si o cultura vizuala mult mai mare decit aveam eu/noi la virsta lor.

Care crezi că e utilitatea proiectului?

Proiectul asta cred ca e util pentru ca sta impotriva curentului. E un contra-punct care ii pune in contact pe copii cu Filmul. Unde mai pot ei sa vada astfel de filme ? Salile de cinema dispar, la televiziune stim cu totii ce putem vedea… Unii dintre ei poate descopera ceva nou, altii gasesc in sfirsit ce isi doreau si altii poate doar fac si ei altceva.

Cum ar arăta liceanul “ideal” la sfârşitul acestui proiect?

Mi-ar placea mult de tot sa-si pastreze obraznicia si spiritul de fronda, dar sa-l indrepte in directii mai putin auto-distructive. Sa caute mai mult sa se exprime, si asa scum le ziceam la discutii, sa se intrebe mereu « de ce » si nu doar cind se uita la un film.

Ce film/ carte te-a inspirat în adolescenţă?

Daca ma gindesc ce imi placea cel mai mult cind eram in liceu, cred ca imi placea foarte mult SF-ul, mai ales ciclul « Dune ». Poate ca raspunsul pentru filme e evident in contextul asta : « Star Wars » Dar adolescenta mea a fost luuunga, asa ca nu stiu daca sigur asa a fost.

Recomanda-le liceenilor 3 filme.

The Royal Tennenbaums
Shaun of the Dead
Love Actually

Recomanda-le liceenilor 3 festivaluri de fim pe care nu trebuie să le rateze.

TIFF, Anim’est, One World Romania

Multumim Vlad!