DESERT FLOWER

• Regia și scenariul: Sherry Hormann
• Țara: Germania
• Cu: Liya Kebede (Waris Dirie), Sally Hawkins (Marylin), Craig Parkingson (Neil), Timothy Spall (Terry Donalson), Anthony Mackie (Harold Jackson), Juliet Stevenson (Lucinda)
• Sinopsis:

Desert Flower  este povestea reală a lui Waris Dirie. Se urmărește viața ei din vremea când era alături de familie, în Somalia, până devine Ambasador al Națiunilor Unite pentru lupta împotriva mutilării genitale la femei. Pe parcurs, Waris devine model internațional, întâlnește oameni interesanți și are parte de experiențe care îi demonstrează cât de diferită este cultura ei de cea occidentală.

• TEMELE FILMULUI

A auzit cineva de top-modelul-internațional-luptătare-pentru-dreptile-femeilor Waris Dirie? Ar fi trebuit… dacă nu, în Desert Flower, cartea și filmul, aflați… aproape tot. Dar poate că un singur om vă plictisește – până la urmă, Waris este doar o femeie care a plecat pe jos din Somalia, la 13 ani, ca să evite o căsătorie care nu-i era pe plac; o imigrantă care a ajuns, cumva, la Londra, și care a muncit în lumea de jos; un top-model care a fost descoperit întâmplător de un mare, mare fotograf, la McDonalds, și care s-a bucurat apoi de o carieră fulminantă; în sfârșit, o individă-ambasador pentru drepturile omului, hotărâtă să se răzbune pe țara ei pentru că a mutilat-o de mică.

Dacă această femeie și viața ei nu sunt de ajuns, atunci poate vreți să vedeți un basm adevărat – povestea unei tinere care descoperă fericirea departe de casă. Povestea unei prietenii frumoase presărate cu scurte incursiuni în lumea modei. Povestea tipicului african timid care invadează occidentul cu o frumusețe deobordantă, dar care nu-și uită prietenii și începuturile. Povestea de dragoste care, deși la început, durează peste ani. Povestea… dar mai bine să o vedeți voi.

        Apoi, valorile din mediul african sunt cu totul altele decât cele occidentale. În ultimul capitol din Desert Flower, Waris se întreabă, de exemplu, cui îi pasă, la New York, de apă. Toată lumea are apă din abundență, o poate risipi pentru că este fără sfârșit. Există mâncare, ba mai mult, oamenii vor să renunțe la ea și plătesc pentru asta. Cum ar fi ca o astfel de persoană să se mute, temporar, în Africa, să vadă cum se trăiește acolo? Lucrurile simple sunt importante, mărturisește Waris – ea și familia ei nu aveau nimic, așa că se bucurau de orice.

        O veste bună: copiii pot crește în siguranță în America și în alte țări civilizate, deși nimeni nu pare să observe asta. Există spitale, școli și alte facilități pentru care oamenii ar trebui să fie recunoscători. Totuși, ei se consumă pentru tot felul de nimicuri din viața de zi cu zi. Imposibil, în Africa. Acolo, comunitățile trebuie să trăiască în armonie și să își păstreze energia pentru a supraviețui, pentru a merge zile întregi după o găleată de apă, pentru a răbda de foame, pentru a suporta boli pentru care nu există tratamente, pentru a trăi frumos.

• WARIS DIRIE

Waris Dirie s-a născut în 1965 în Somalia. Știți deja, din film, povestea ei. Dacă nu l-ați văzut încă, poate ați fi surprinși să aflați că prima ei experiență în modă, cea care a propulsat-o efectiv în carieră, a fost apariția pe coperta calendarului Pirelli în 1987. De fapt, ea a fost una dintre primele „supermodele” din lume. În 1995, BBC a realizat un documentar despre viața ei, intitulat O Nomadă la New York / A Nomad in New York. În 1997, o reporteriță de la Marie Claire a vrut să îi ia un interviu. În loc să povestească despre ascensiunea în lumea modei, Waris a ales însă să dezbată o experiență traumatizantă din copilărie: mutilarea genitală pe care suferit-o la vârsta de 5 ani. Astfel, ea a adus în atenția lumii o situație pe care o îndurau cca. 140 milioane de fete de maxim 10 ani din Africa. Apoi, Waris și-a abandonat cariera de model și a devenit Ambasador al Națiunilor Unite, fiind recompensată, de-a lungul timpului, cu tot felul de premii și titluri: World Women’s Award (Mihail Gorbaciov, 2004), Femeia anului (Glamour, 2000), Cavaler al Legiunii de Onoare (Nicolas Sarkozy, 2007), Prix des Generations (2007).