HANNAH ARENDT

• Regia: Margarethe von Trotta
• Țara: Germania, Franța, Luxemburg
• Cu: Barbara Sukowa (Hannah Arendt), Axel Milberg (Heinrich Blücher), Janet McTeer (Mary McCarthy), Julia Jentsch (Lotte Köhler)
• Synopsis:

Filmul se numește „Hannah Arendt”, deși el nu surprinde decât un episod din viața personajului principal omonim: procesul de la Ierusalim al lui Alfred Eichmann, comandantul deportărilor evreilor spre lagăre din Ungaria, Germania, Polonia, Franța. După ce Hannah își conturează părerea despre acest om, ea dezvoltă conceptul de „rău” – originea, banalitatea lui -, baza unor lucrări importante în cariera ei. Urmează apoi reacțiile celor din jur, a prietenilor, familiei, a comunității evreiești și internaționale, revolta lor față de un mesaj care li se pare inacceptabil: cum poate un fost prizonier într-un lagăr de muncă să ia apărarea omului care a ucis în masă cel puțin 6 milioane dintre semenii lui?

Temele filmului

Simțul datoriei

Jurământul pe care un om al armatei îl depune atunci când se angajează este sfânt. Cărțile de drept sugerează însă că ar trebui să existe o limită dincolo de care ordinele nu mai trebuie respectate: atunci când se primește comanda de a săvârși omoruri sau fapte care sunt evident în afara legii. Cum rămâne cu Eichmann, atunci? Îl credem că și-a îndeplinit datoria și atât? Că nu a acționat în concordanță cu gândurile și conștiința lui? Că este un simplu birocrat?

Libertatea de exprimare

Se presupune că, într-o societate civilizată, libertarea de exprimare a opiniei este un drept fundamental. Asta a făcut și Hannah Arendt: a documentat bine procesul lui Adolf Eichmann și și-a exprimat apoi opinia despre el. Urmarea acestei cugetări libere a fost respingerea autoarei de societatea din jur: prieteni, colegi profesori, conaționali, cititori de rând ai revistei New Yorker. Răsunetul cărții ei, finalizată în 1963, campania de respingere și controversele pe care le-a stârnit au ajuns în Europa, aparent, chiar înainte de textul propriu-zis.

Prietenia

Am văzut cum prietenii i-au întors spatele celei care a îndrăzit să-i ia apărarea exterminatorului comunității lor și a ei. Prietenia adevărată ar trebui însă să se manifeste în ciuda acestor diferențe de opinii, chiar și în situații sensibile precum cea expusă aici.

Statutul de profesor

Observăm felul în care atât Hannah, cât și soțul ei și Mary McCarthy se dedică studenților lor. Hannah are o relație strânsă cu studenții ei – își deschide sufletul în fața lor, le povestește despre experiențele din viața ei care sunt relevante pentru procesul de învățământ, le vorbește dedicat despre subiecte care o pasionează. Nu suportă gândul că nu merge la cursuri. Un stil asemănător apare și la cei apropiați ei, din mediul academic.